Zona de confort

„Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”                                                                     (Apocalipsa 3.17)

”Căldicel, nici rece, nici în clocot.”(Apoc.3:14-16). O imagine a creștinului contemporan, însa aceasta este imaginea ce precede dezastrul. (”am să te vărs din gura Mea.”(Apoc. 3:16).

Este o tendință firească, aceea de a ramane în zona de confort. În zona în care ne simțim bine din punct de vedere fizic, dar și psihic, zona în care nu ești expus nici unui risc, totul e OK si nu-ți mai trebuie nimic. O situație în care ești mulțumit și nu vrei ceva ce te-ar putea expune.

 Acest lucru ne face să trecem prin viață fără un scop anume, sau, cel puțin fără să-ți mai dorești mai mult decat ceea ce ai și ce ești acum. În acest fel trăim, dacă se poate spune așa, în așteptarea inconștientă ca lucrurile să se întample de la sine.

 Din păcate, aceasta situație se întamplă și la nivelul vieții spirituale. De fapt, ceeace suntem ne reprezintă la nivelul fiecărei laturi a vieții noastre. Suntem ceeace suntem atât din punct de vedere fizic, cât și psihic și spiritual. Dacă ne complacem să rămanem în zona căldicică a confortului fizic si psihic, în același fel vom fi și din punct de vedere spriritual. Un credincios “căldicel”, adică mulțumit de sine, inconștient față de carențele spirituale, pentru care neprihănirea sa e bună, nu ar mai avea nimic de experimentat cu Dumnezeu.

Cred că nu greșesc dacă afirm că majoritatea credincioșilor își “manifestă” credința la nivelul zonei de confort, unde lucrurile se întamplă de la sine. Afirma cineva într-o discuție: ”eu nu am experiențe cu Dumnezeu.” Adică, zilele se desfășoară la fel, una dupa alta. Rutină în viața de zi cu zi, rutină în viața de credință. Nimic nou nu se întamplă. În fiecare zi merg la servici, în fiecare săptămană merg la biserică și nu e nici o diferență în toate acestea.

Să ne gândim la viața lui Iosif. Pâna la 17 ani nu a știut ce sunt grijile. Răsfățat de tatăl său, trăia în liniștea și confortul casei părintești. Însă, ajunge să fie urât de frații sai. Interesant este că neintelegerile dintre frati intervin când toți se complac în aceea stare căldicica a zonei de confort spiritual. Apoi a venit momentul când viața a luat o întorsătură neprevăzută. Și dureroasă. Este vândut de frații săi ca sclav. Aruncat pur și simplu în afara zonei sale de confort. Ajunge în Egipt și trece prin diferite etape ale vieții de sclav, unde mulți ani îi petrece în temniță pe nedrept. Dar tocmai în această etapă grea a vieții, credința sa capătă contur puternic. Dacă până atunci doar credea în Dumnezeu, în această etapă a învățat să trăiască cu Dumnezeu. (Geneza 37;38)

Uneori, în viața unuia sau altuia, intervine câte o zguduire. Pe neașteptate apare criza, aducând cu ea durere și nesiguranță. Cu toate că e greu, ne mai trezește un pic și astfel ne prindem mai strâns de Dumnezeu. Îi deschidem ușa și Îl lăsăm să intre în inima noastră, în viața noastră. Și simțim că trăim iarăși.  

“…te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.”  (Apocalipsa 3.18) Acesta este sfatul lui Isus pentru toți credincioșii ce vor să trăiască o credința puternică, în afara zonei căldicele. Trei pași spre viață. Dar despre aceștia am pregătit alte articole.