Haine albe

“…te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale...”              (Apocalipsa 3.18)

    La modul cel mai simplu, haina definește orice obiect vestimentar. Hainele ne protejează de vremea într-o continuă schimbare. Dacă am fi expuși direct temperaturilor reci sau calde, sau radiațiilor solare, ar fi un disconfort destul de mare și am fi fără apărare în fața pericolelor mediului înconjurător, pericole ce ar putea să ne rănească.

   Pe langă funcția lor de protecție, hainele mai au și rol moral și social. Dacă anumite părți ale corpului ar fi la vedere, lucrul acesta ar fi catalogat ca un lucru rău, imoral chiar și am fi pedepsiți pentru exhibiționism public. De-a lungul timpului, îmbracamintea a fost folosită pentru a face distincție între clasele sociale, etnii, sexe, profesii sau afiliere religioasă. Până și soldații au avut și au ținuta lor specifică, diferită de la o armată la alta. Participanții la diferite evenimente adoptă o ținută potrivită evenimentului respectiv, obligatoriu, aș putea spune, pentru toți cei care se respectă.

   Haina poate spune ce fel de om ești fără a rosti vreo vorbă. Nu e nici un secret ca îi evaluăm pe cei din jurul nostru, la prima vedere, după hainele pe care le poartă. Proverbul “nu haina îl face pe om” pare pe alături față de contextual social. De aceea nu trebuie să neglijăm nici rolul estetic al îmbracamintei. O ținută îngrijită arată spre o persoană ordonată, care se respectă pe sine și pe cei din jurul ei. Bine,  perfecționismul acut nu ar trebui abordat în alegerea ținutei, fiind puși tot timpul “la patru ace”, afișând un aer de snob nesuferit. E bine sa arătăm normal în hainele noastre, să fim noi înșine. De extravaganță și modă prostească nu e cazul să vorbesc.

   Prima relatare biblică despre îmbrăcăminte scoate în evidență rolul moral al vestimentației pentru că încă nu ar fi avut motiv să îndeplinească celelalte roluri . Adam și Eva, în puritatea lor edenică nu erau rusinați de propia lor goliciune (“Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” Gen. 2.25) pentru că nevinovăția lor îi ținea aproape de slava lui Dumnezeu. Practic, îi înconjura lumina slavei divine. Constiența propiei goliciuni a aparut odată cu sentimentul amar al goliciunii sufletești născut în urma neascultării. „...mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”(Gen. 3.10), declara Adam ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Deci nu goliciunea fizica la făcut sa-i fie frica și să se ascundă, pentru că înainte de păcătuire omul stătea fără teamă înaintea lui Dumnezeu.    Aspectul acesta l-au rezolvat cumva când au observat că sunt goi și și-au cusut sorțuri din frunze de smochin. (Geneza 3.7)

   Nu știu cum erau frunzele de smochin atunci, însă știu că nu sunt prea catifelate. Cu siguranță, în graba lor de a-și ascunde goliciunea au elaborat un plan vestimentar rudimentar, incomod și inestetic.                   Aș compara aceasta acțiune a lor cu eforturile umane de a ajunge la neprihănire. De-a lungul timpului oamenii s-au străduit sa-și asigure un loc în ceruri prin propiul efort, elaborând tot felul de practici și reguli. Menționez aici fapte bune, penitențe, posturi de tot felul, porunci, etc. Strădania omului de a fi bun prin efortul propiu, fără Hristos, e incomoda, ineficienta, nesustenabila și de prost gust, la fel cum era și șortul din frunze de smochin a lui Adam. Mulți creștini -  mă gândesc însa că e la fel în toate religiile -  ajung să creadă că sunt buni, dacă fac milostenii și urmează reguli stricte, pe care ei le inventează. A doua generație de oameni, de la Adam, deja se polarizează. Abel aduce o jertfă de sange, așa cum a lasat Dumnezeu instrucțiunile, iar Cain aduce o jerfă din roadele pamântului. Jertfa lui Abel este acceptată de Dumnezeu, jertfa lui Cain, nu. De ce a cerut Dumnezeu jertfă de sange?

   Să ne întoarcem în Grădina Eden. Adam și Eva constată că sunt goi ăi își fac șorțuri din frunze, a căror valoare este nulă. Dumnezeu îi cauta și le spune care vor fi consecințele păcatului lor, adică durere, oboseală, trudă, degradare și în cele din urmă, moarte. Însă, dincolo de viața aceasta, era și verdictul dat împotriva păcatului – „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza 2.16,17). Și nu era vorba despre moartea naturală. Din acest punct de vedere,    Dumnezeu a îngaduit ca omul să moară pentru a nu perpetua veșnic păcatul. „Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” (Geneza 3.22). Gandiți-vă la un Nero sau un Hitler, nemuritori. Ar fi fost o nebunie groaznică.  Și ei nu sunt decât doua exemple, însa ce-ar fi fost pe pamântul ăsta cu toți conducatorii scelerați ai lumii, nemuritori. Iadul, așa cum și l-au imaginat unii, ar fi părut o blândă poveste de adormit copiii.

   Pedeapsa pentru păcat este moartea. Verdictul era clar:”...în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”(Geneza 2.17). După cum spune  și in Romani 6.23 – “…plata păcatului este moartea.”

   Omul tinde să creadă că poate fi propiul dumnezeu și poate atinge absolutul, însă adevărul despre aceasta, este prezentat în Apocalipsa 3.17 – „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol...”

   Al doilea pas spre viață – “…haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale;”

   “Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.” (Geneza 3,21). Dacă facem o comperație între șortul din frunze de smochin și hainele din piele făcute de Dumnezeu, diferența este evidentă. Frunzele de smochin se usucă, sunt fragile, incomode, nu acoperă eficient goliciunea, iar hainele din piele sunt trainice, asigură protectie si confort.

Pielea pentru confecționatul hainelor a trebuit să fie luată de la un animal. Vedem în acest fel cum Dumnezeu oferă har omului păcătos și că a găsit un inlocuitor pentru viața omului. Porunca era clara:” :”...în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”(Geneza 2.17). Dar, în mila Sa, Dumnezeu oferă o cale de salvare. El alege să se jertfească în persoana Fiului Său Isus Hristos.                                                  Iar animalul de pe care s-a luat pielea pentru haine, era simbolul ales pentru aceasta. Sistemul jertfelor trebuia să țină amintirea trează a omului păcătos ca, prin jertfa Mântuitorului are o cale de salvare.

   De aceea jerfa lui Abel a fost apreciată, deoarece era jerfa pentru păcat, care indica mîntuirea prin Isus, Mielul lui Dumnezeu, așa cum îL numeste Ioan Botezatorul. În acest fel, pedeapsa pentru păcat este pusă asupra lui Hristos, El moare în locul nostru, iar noi primim viața Sa. În acest fel primim iertarea păcatelor și curățirea lor, putere să ne împotrivim ispitelor și toată sfințenia Lui Isus.                                            Viața noastră este viata lui Isus, caracterul Său este caracterul nostru.

  Deci, haina alba este neprihanirea lui Isus pe care ne invită s-o îmbrăcăm. Pe de altă parte, jertfa lui Cain arată intenția omului de a se indreptăți singur. Roadele pământului fac trimitere la frunzele de smochin a lui Adam care, neștiind ce să facă în acel moment, a apelat la o soluție rapidă de a-și acoperi goliciunea. Dar Dumnezeu la dezbrăcat de frunzele acelea și la îmbrăcat cu haine de piele, de la animalul de jertfă care a plătit astfel pentru păcatul lui.                                         Dumnezeu nu ține cont de vremurile de neștiință, după cum spune Scriptura. Omul păcătos caută diferite căi de a scăpa de pedeapsa păcatului, însa Dumnezeu îi arată calea, singura cale – mântuirea prin Isus. Nu mai are nici un rost să cauți mai departe mijloace de mântuire. Trebuie doar să accepți viața lui Isus și s-o trăiești în locul vieții tale păcătoase. Ce nebunie este mai mare decât să refuzi viața lui Isus (haina albă) și să crezi că ești mai bun decât El. Adică logic, ce este mai bine să alegi, haine din piele sau sorțul din frunze?

   Odată, un împărat a chemat mulți oameni la ospățul nunții singurului său fiu. Era obiceiul pe atunci ca împaratul să ofere oaspeților o haina albă, special făcută pentru acea ocazie. Iar oaspeții nu se puteau prezenta la ospăț dacă nu purtau acea haină.                                              Asta însemna lipsă de respect, sfidare.  În timpul ospățului, împăratul a iesit să vadă invitații și printre aceștia a găsit unul care nu avea haina de nuntă. Când a fost întrebat unde îi este haina de nuntă, oaspetele a înlemnit, deoarece nu avea nici o scuză să nu poarte haina de nuntă oferită în dar de împărat.

  Prietene, poate te consideri un om și un bun credincios, dar înaintea lui Dumnenezeu nu vei sta decât dacă vei fi îmbrăcat cu haina albă a neprihănirii lui Isus, haina de nuntă, primită în dar. Nu uita, viața lui Isus este viața ta, neprihănirea Sa este neprihănirea ta. Îți sunt oferite gratis. Trebuie doar să primești acest cadou și să-l păstrezi curat. În acest fel te vei putea bucura de sărbătoarea mântuirii, de ospatul imparatului.

                              

                           Dumnezeu să te binecuvinteze!