Slujitori si fii ai Imparatului

Maleahi 1.6 – „Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?” – un mesaj adresat in vechime, preotilor, iar astazi se adreseaza fiecaruia dintre noi, pentru ca noi suntem “o preoţie împărătească” (1 Petru 2.9).

  Fata de Dumnezeu ne regasim in doua situatii – noi suntem slujitorii, iar El, Stapanul…si, a doua situatie – noi suntem fiii, iar El, Tatal. In raport cu Dumnezeu, intotdeauna ar trebui sa avem un statut de subordonare, ascultare, slujire.

Din pacate, nu intotdeauna se intampla asa. Tendinta omului este de a-L da deoparte pe Dumnezeu –  de a-si trai viata dupa cum ii place, dupa cum simte, dupa cum crede si nu dupa cum “asa zice Domnul”

Doua pilde, rostite de Isus, prin care reglementeaza pozitia noastra fata de Dumnezeu – (le vom analiza pe rand) -  Luca 17. 7-10:“Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”?  Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”?  Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

  Luca 11. 11-13:” Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?  Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?  Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Personaje – Stapan/slujitor...Tata/fiu - Raportul relatiei cu Dumnezeu, in aceste pilde este acelasi cu cel din Maleahi.

  Regasim in aceste pilde, ca de altfel si in alte locuri din Scriptura, tema invitatiei la masa, pusa in contrast cu personajele – slujitorului, desi obosit si flamand, I se porunceste sa puna masa pentru Stapan si abia dupa aceea poate sa manance si el. Parca nu se potriveste in acest context Ps. 23 “Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei, iar paharul meu e plin de da peste el.”

  Un stapan nu se simte obligat sa ii slujeasca la masa, robului care vine obosit de la munca. Pentru Stapan este normal sa ii ceara robului sa ii slujeasca, iar robul este dator sa isi continua mai departe slujirea, chiar daca este obosit – (Isus si ucenicii la Sfanta Cina – cine trecuia sa spele picioarele, cine trebuia sa slujeasca la masa, Stapanul sau robul?  “Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.”  Si voi sunteti datori – e normal ca noi sa slujim, e datoria noastra sa slujim lui Dumnezeu, iar modul cum ii slujim lui Dumnezeu se vede in slujirea noastra unul fata de altul. “sunteţi datori să vă spălaţi picioarele (sa slujiti) unii altora”    Din pacate, si noi asteptam de prea multe ori ca altii sa slujeasca, in felul acesta insa, altul va fi mantuit, nu eu.                                                                                           

  Fie din mandrie, fie din neintelegere  a statului pe care il avem in raport cu Dumnezeu, putem nesocoti Numele lui Sau.

  Robul e dator sa slujeasca fara sa se laude rezultatele slujirii sale ( eu am 80 de de credinta Doamne, nu sunt ca oricare din Biserica, eu postesc, ma rog de trei ori pe zi, dau zecime pana la ultima centime…) (“Suntem niste robi netrebnici, simpli, umili), robul e dator sa recunoasca natura simpla, comuna a slujirii sale – de multe ori cantam unele imnuri care ne scot pe noi in evidenta, nu pe Dumnezeu – "Eu am nevoie in orice zi, sa stiu ca fratii ma iubesc" – poate ca nu vom canta niciodata “eu am nevoie in orice zi sa stiu ca ii iubesc pe frati”, sau ii cantam lui Dumnezeu “noi suntem batele intinse", si ne ducem pe maidane, prin marile orase, prin jungle, noi razbunam renumele lui Dumnezeu, adica fara noi nu se va termina lucrarea, in timp ce nesocotim Numele Domnului prin lipsa noastra de implicare in slujirea simpla, umila, asa cum ii sta bine unui rob in raport cu Stapanul sau, spunand, dupa indemnul Domnului Hristos, “am facut ce eram datori sa facem”, fara laude, fara a iesi in evidenta.

A privi viata ca o datorie de a trai la standard inalt, nu e ceva cu care suntem obisnuiti. In felul acesta am intelege ca binele pe care il facem nu merita lauda, ci este o datorie.

  Poate ca veti zice ca ilustratia aceasta a relatiei Dumnezeu/om este prea aspra, Stapan-slujitor, insa trebuie sa intelegem ca iertarea continua a aproapelui, grija de a nu fi o pricina de poticnire, recunostinta, credinciosia, sunt datorii pe care Dumnezeu se asteapta sa le implinim si nu favoruri pe care I le facem lui Dumnezeu. Lauda I se cuvine lui Dumnezeu, iar daca El ne lauda si ne resplateste cu bunataea Lui, cu Harul Sau, cu dragostea si cu prietenia Sa, o face pentru ca este interesat de o relatie mai stransa  cu noi, ca intre Tata si fiu. Iar ca si fii ne putem apropia de tronul Harului Sau sa-I cerem ocrotire, painea cea de toate zilele, etc. si cu atat mai mult decat noi, care suntem rai si stim sa dam daruri bune copiilor nostril, nu va da El Duhul Sau (si prin Duhul Sfant primim orice dar bun) celor ce-L cer.

  Prin aceasta perspectiva putem spune impreuna cu psalmintul:”Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei, iar paharul meu e plin de da peste el.”

Dar sa nu uitam – statutul de fiu nu anuleaza statutul de slujitor, pentru ca Dumnezeu este si Tata, dar si Stapan. Si se cuvine ca noi sa-I cinstim Numele Sau cel Sfant prin slujire, ascultare si iubire.